” In catusele iubirii de viata “

p110309_122601

Ce inseamna “iubirea de viata” ? Si de ce “incatusat” de aceasta iubire ?

Asadar, intrebari pe care nu ni le punem prea des. Scapam din vedere importanta conversatiilor cu noi insine si actionam la voia intamplarii.

Oare vorbitul cu noi insine poate sa ne schimbe in vreun fel actiunile ?  Raspunsul este cu siguranta DA. Dar de ce ? Doar nu sunt 2 persoane ,2 minti diferite sub o  singura entitate …

Printr-o gandire profunda intelegem ca intr-o singura minte ,sub aceeasi entitate coexista 2 gandiri ale aceluiasi individ ,care isi pot influenta actiunile reciproc.Ne intalnim adesea cu situatia in care sufletul actioneaza in mod contrar mintii.

Oare cum e cel mai potrivit sa actionam in situatiile in care mintea si sufletul au pareri diferite?

Raspunsul acestor dileme poate fi un cel de-al treilea factor, care devine in mod cert si cel decisiv si anume instinctul . Acest simt  dezvoltat mi se pare unul din cele mai mari avantaje ale omului . Astfel, poti face cele mai rapide si sigure alegeri . Echivalentul unei vederi clare de tablou asupra oricarei situatii.

“Iubirea de viata” inseamna mult mai mult decat iubirea de sine. Adica importanta fiecarui obiect ,zgomot, intamplare,fiinte ,toate au un scop ,si de cele mai multe ori trecem pe langa ele fara sa le sesizam. Pierdem enorm de mult atunci cand practic in jurul nostru se petrec o multitudine de mici intamplari si actiuni pe care nici nu le vedem.Trec atat de neinsemnate  ca si cum nu ar fi existat .

De ce spun ca sunt importante ?

Imaginati-va ca suntem  furnica din mijlocul unui musuroi ,iar in jurul nostru roiesc alte milioane de furnici . Asa suntem si noi in viata de zi cu zi ,si asa sunt si intamplarile din jurul nostru ,pe care nu le observam . Fie ca e un latrat de caine ,oameni ,natura fie ca sunt sunete ,onomatopee sau nu ,toate au un scop.Insa cele mai importante sunt intamplarile legate de noi ,care de fiecare data au o legatura cu ceva ,insa nici pe astea nu stim sa ni le traducem ori macar sa le observam .

Eu cred in destin si mai cred ca nimic nu apare sau se intampla la voia intamplarii. De multe ori,am tot auzit ,cum oamenii spun ca “asa a fost sa fie” sau “a avut noroc ca a fost doar atat”. Nu exista asa ceva . Toate se petrec foarte clar si cu cea mai mare precizie. Daca finalul unei intamplari este bun sau mai putin bun .inseamna ca asa a trebuit sa fie. Iar eu am toata convingerea ca de fiecare data intamplarile bune sau rele ale oamenilor au intotdeauna momente,secvente,mici intamplari de pregatire si avertizare de dinaintea faptului implinit. Bineinteles ,aceste mici avertismente fiind nesesizate,trecute cu vederea si lipsite de importanta ,care nu ne-au atras atentia .Poate ne aducem aminte de ele ,ca si cum ar fi fost semne de avertizare, in momentul in care o patim .

Deasemenea, sa nu crezi ca poti scapa fara sa platesti in decursul vietii pentru faptele tale. Rasplata niciodata nu intarzie sa apara ,si de cele mai multe ori ,te surprinde atunci cand nu te astepti .

Secretul reabilitarii dupa astefel de momente este acela de a fi mai sincer cu tine,sa te accepti asa cum esti si sa inveti sa te bucuri de fiecare lucru care te inconjoara.Astel vei invata nu doar sa ai o viata mai implinita ci si sa citesti si sa iti traduci aceste mici avertismente.

Dupa ce viata te incatuseaza pentru o perioada limitata sau nu,unii dintre noi , abia atunci isi dau seama de importanta ei. Uneori e prea tarziu ,iar de reabilitare fizica  numai poate fi vorba doar morala.Pentru cei ce mai primesc o a doua sansa ,trebuie sa isi puna bine in balanta scopul si ambitiile existentei lor  pe Pamant.

In momentul in care ai constientizat pretiozitatea unei vieti sanatoase esti suficient de puternic incat sa atingi apogeul ambitiilor tale.Vei sti sa te bucuri si de cel mai mic element din jurul tau , uneori folosindu-l,chiar si in neinsemnatatea lui, doar  pentru a-ti crea o buna dispozitie .

In concluzie  nu stiu cati dintre noi dau importanta acestor aspecte,cert este ca “iubirea de viata” reprezinta una din prioritatile de maxima importanta din viata oamenilor.Mai greu este sa avem grija,sa ne invatam lectia atunci cand este predata si nu atunci cand o suferim din urma greselilor.

Recunosc ,sunt unul dintre aceia care au trebuit sa sufere ca sa inteleaga ceva. Din fericire incatusarea mea a avut la baza doar socul si teama unui grav accident rutier ,care ar fi avut ca urmare cea mai nedorita pedeapsa posibila si anume invaliditatea la varsta de 21 de ani. A fost cea mai apriga lectie de viata primita . Frica repercusiunilor,compresata intr-o doza imensa, era menita sa trezeasca la realitate si cel mai nesimtit om  posibil ADICA EU.Spun nesimtit pentru ca nu prea simteam,nu prea intelegeam,nu prea faceam  ceea ce trebuia,nu respectam regulile vietii afectandu-i uneori si pe cei din jurul meu si nu imi urmaream in tocmai ambitiile. Micile avertismente de inaintea faptului implinit ,care erau mari iar eu nici nu am clintit capul catre ele ,desigur nu si-au facut efectul.In viziunea mea un “mic avertisment” ar fi fost acela din ziua in care conduceam pe autostrada dintre Seghed si Budapesta. Viteza  setata pe pilotul automat la 180 Km/ora ,fara centurile de siguranta puse atat mie cat si pasagerului din dreapta. La evitarea lovirii unui partener din trafic ,masina bruscata ,si-a pierdut stabilitatea rotindu-se de 3 ori in cerc pe suprafata celor doua benzi .Frana calcata la blana si cu un instinct 100 % prezent am reusit sa opresc autoturismul fara sa ating parapetul din stanga,alti conducatori prezenti sau prapastia din dreapta.Asadar,intamplarea s-a finalizat fara o zgarietura a masinii ,fara morti si fara amenda contraventionala.In mod normal astfel de intamplari trebuiau sa aiba ca urmare exact inversul celor relatate.

Experienta petrecuta a avut caracter de poveste nostima si folosita doar pentru amuzament . Nu am tras nicio concluzie ,nu a miscat niciun fir de par de-al meu sau de-al celor carora le povestisem.Mai tarziu aveam sa imi invat lectia in accidentul din care importanta centurii de siguranta si a folosirii telefonului mobil in timpul sofatului si-au spus cuvantul. O noua experienta dar cu urmari si anume: “dubla fractura a vertebrei L2 din coloana vertebrala”. Teama invaliditatii crescuta la cote inalte in zilele de investigare s-a finalizat  cu doar o vacanta de 6 saptamani la domiciliu. TV,Net,carti de citit, jocuri ,relaxare si multa dragoste si rasfat din partea familiei si iubitei .

Totul pare ca un scenariu regizat ,bine pus la  punct de catre Cel ce ne-a scris destinul. Foarte bine evidentiate micile detalii de dinaintea punctului culminant . Contrastele si trecerile sentimentelor de la bine la rau ,de la frica si agonie la “linistea de dupa furtuna”,de la tristete la bucurie. Mintea ,memoria,visele,starile diferite … fiecare secunda este la locul ei ,fiecare gand este gandit la momentul oportun .Toate elementele sunt bine puse in valoare asemenea unei opere de arta.Un scenariu perfect si de o precizie nemai pomenita.

Fara greseala ,fara eroare ,fara intarziere … Destinul !

” Nu te lasa incatusat si privat de iubirea de viata … ci , incatuseaza-ti viata si iubirea de tine ! “ Citat exclusiv – Mihai Radu

    • mrmihai
    • February 25th, 2009

    Azi… descatusat si mai liber ca oricand !

    • Alina
    • February 26th, 2009

    Destinul face primul pas atunci când nu vedem toata scara… Nu te încăpățâna sa lași totul în voia sortii, ca viata e un rollercoaster. asadar, cantareste-ti deciziile si pune-le in balanta cu mirajul “asa a fost sa fie”.

    • mrmihai
    • February 26th, 2009

    Raspuns pentru Alina:

    Desteapta tu ca intotdeauna …:-P , accept comentariul tau ,dar nici eu nu am incurajat ideea de a lasa totul in voia sortii, doar ca nu am acceptat ideea de necunoastere si neconstientizarea faptelor implinite ,tocmai ,nu la voia intamplarii. Destinul nu reprezinta o poveste scrisa de inainte de nastere ,ci el se muleaza pe viata fiecaruia ,in functie si de cum actioneaza.Mirajul “asa a fost sa fie” nu il recunosc in forma de inconstienta,de intamplare misterioasa ,asa ca nici macar nu il iau in calcul.
    Cat despre cantarirea deciziilor ,mi se pare cea mai importanta morala care as fi vrut sa fie retinuta din intregul articol.

    • Alina
    • February 26th, 2009

    Nu am zis ca nu ai fi constient de propriile-ti decizii, dar nici nu te incurajez sa pui atata pret pe “voia sortii” in ceea ce priveste accidentul tau. Sunt convisa ca astfel de intamplari iti schimba viata, dar nu le aprecia ca pe un eveniment benefic, pentru a ti da seama cine esti si ce valoare ai. Ti am mai zis: cred in tine:) Fa-te bine te voi revedea cu drag🙂

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: